HDR incognito

- Putem intra sa facem si noi niste fotografii?
- Nu am voie sa va las, ca e si dispecerul aici, si e unu cam batos, dar daca va duceti mai incolo si sariti gardul eu nu am vazut nimic...

To macro, or not to macro...

Voi ce ziceti? Macroim?








Roua multa, o liniste mormantala in padure si unu cu o camera foto dijitala daia cu tun in fata (unii ii spun obiectiv teleu, dar io stiu...asa o fi?) tolanit prin iarba, care deranja atmosfera cu trancanitul camerei la fiecare 30 de secunde. Si marmota invelea diafragma...

Still green

Sambata ora 6:30 pe drumul care duce spre port, ma gasesc inarmat cu un obiectiv Tamron 180mm f/3.5 Di LD Aspherical Macro 1:1, calare pe o bicicleta Pegas veche de cel putin 25 de ani. Urmarea...o durere posterioara lasata mostenire de saua extrem de confortabila, 4 pesti in juvelnic si o serie de fotografii.



Dupa ce am constatat ce stiam de multi ani, si anume ca Dunarea isi schimba configuratia malurilor de la an la an (plaja unde anul trecut jucam tenis de picior acum era plina de ciulini), m-am afundat in padure dupa clorofila ramasa. Covorul de plante pe care calcam m-a facut sa ma simt ca un explorator ce ajunge pentru prima data intr-un loc izolat, primul care vede acel loc. Normal ca la vazul peturilor de bere si suc la 2 litri m-a adus cu picioarele pe pamant...







*toate fotografiile au fost facute folosind focusul manual

Cometarii la pozele de mai jos

De Andrei Alexandru

Si ma aflu in fata unui calculator pe care nu-l recunosc ca al meu, si pacalit de companie si de cele cateva beri pe care sus-numita companie mi le-a oferit, am fost impins la a aduce un text companion fotografiilor de mai jos. Argumentul suprem e ca ma aflu in ele - da, mana infasurata in curele de brand e a mea. Si cometariul dublat de sub ea imi apartine de asemeni.

Dar destul despre asta. Ideea e ca am fost acolo, si macar de asta, daca nu din postura de autor, pot sa vorbesc despre ele. Pozele, adica.

De obicei nu pic in capcanele lui Fox. Mai ales ales cand incepe cu "hai ba ca mergem undeva da' nu-ti spun unde" - asta pentru ca ultimele dati cand am dat curs la genul asta de invitatii am ajuns la paintball imbracat de strada si la bazin imbracat deloc respectiv. Dar fiind vineri (si fiindu-mi sugerata o seara de fotogarafie) mi-am zis "ei, ce se poate intampla?" Si adevarul e ca nu mi-a parut rau.

Pentru ca prima camera in care am intrat dupa cateva scari foarte inguste si intortocheate a fost una plina de tablouri in care doi necunoscuti jucau biliard la o masa in miniatura. Postmodern de-a dreptul. Si pentru ca restul casei era cufundata in tacere, m-a cuprins o mica panica - "siii... am ajuns prea tarziu?". Din fericire n-a fost cazul - lucru de care m-am convins cateva minute mai tarziu, cand dupa o alta navigare de holuri inguste am ajuns intr-o bucatarie aproape imaginara - adica aproape de ce-mi imaginam eu ca se poate intampla intr-o bucatarie. Dintr-un film frantuzesc. Din anii 50.

Respectiv:

1 om canta la chitara (se vede)
1 om invartea cafea intr-o oala care imi imaginez ca e de obicei folosita la facutul dulcetii. Sincer. Cred se masura in zeci de litri.
1 om il pazea pe cel descris mai sus. Se pare ca invartitul a cativa litri de cafea e o operatiune mai delicata decat pare
1 om facea poze (ei serios!). 2, cu mine.
1 om ma cunostea. Te pup Roxana.
1 om ma pupa. Te pup Ioana.
1 om ii reprosa omului care facea poze (fara sa fiu eu) ca face prea multe poze. Ooooo, cum stiu chestia asta...
1 om se uita ciudat la mine ca nou-venit. La un moment dat a plecat.
1 bere ma astepta pe frigider


Si ca sa termin abrupt, o bere ma asteapta si acum.

Toate bune

Andrei

Chitară udata in 18 megapixeli

Softpedia everywhere :)