Plecare sambata dimineata din Bucuresti spre Peceneaga, un satuc din judetul Tulcea. Inceputul e promitator, prietenul aflat in spatele masinii mele imi tot dadea flash-uri (nu Nikon nici Canon, nici pe departe Pentacs...), opresc imediat ce ies din parcarea care seamana tot mai mult cu o jungla, si constat: PANA! Pana mea...pune roata de rezerva, fugi la vulcanizare si gata de drum. Autostrada, o incantare. Viteza si Robert Plant pe CD. Si uite asa dupa niste tigari fumate (ca doar nu aruncate) si o cutie de bou rosu, ajung in Fetesti. Proaspatul GPS de abia astepta sa ma indrume. Il deschid, setez destinatia si GO...numai ca el stia alt drum, drum de care am fost avertizat ca fata de transeele din 1918 arata un piiic mai bine. Nu am ajuns pe acolo dar sunt convins ca pe marginea drumului sunt nenumarate pancarte pe care troneaza textul: AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRA!!!. Pai da ca desteptii astia de japonezi nu au inventat GPS-uri care sa stie sa citeasca si calitatea drumului, el iti arata doar cel mai scurt drum, nu conteaza ca din senin te trezesti cu un sant ce traverseaza soseaua, si culmea, insotit de o alta pancarta cu anuntul "ocolire 30km". Hm, ce zici de asta?!
Si sa ma intorc la ruta fara suprize surprize. Ma vad nevoit sa setez destinatia din sat in sat, numai sa nu-mi afiseze o alta ruta pe drumul cu bucluc. Opririle lungi si dese, cheia marilor calatorii. Sarim peste detaliile despre cirezi de vaci care treceau strada fara pic de respect fata de legile rutiere, carduri de gaste si sa nu uitam babutele care stau mai slab cu auzul.
Destinatia am gasit-o mai mult decat primitoare. 80% din alimentatia mea a constat in ceapa verde, branza de oaie (Jiji ar fi gelos acum) si paine proaspata. Daca as incerca combinatia asta in Bucuresti cred ca m-ar lua cu ameteli financiare si stomacale.
Mai jos pozele facute in minutele in care nu a plouat si nu am baut bere si nu am jucat Rummy si nu am dormit si nu am mancat si nu m-am ofticat ca nu mi-am luat lanseta cu mine la Dunare ca asa mai sareau avatii...
