BigBang: 2008

duminică, septembrie 21, 2008

miercuri, august 13, 2008

joi, iulie 31, 2008

Imi pare rau cand ma gandesc la Delta Dunarii ca la un pamant salbatic, o regiune cunoscuta doar de lipoveni si animale. Parerea de rau apare cand realizez ca nu e asa, ca totul, sau aproape totul a devenit ceva comercial. Cazare la pesiuni de 3 stele sau margarete cum le-o spune, zone de campare dar unde calci pe gunoaiele lasate de iubitorii de natura, balti concesionate pe 99 de ani unde nici pestii de o palma nu scapa de plasele monofilament. Si mai rau, nici pasarile care se hranesc cu pesti nu sunt crutate de aceste ustensile de facut bani. Dar nu trebuie sa ne imbatam din apa, si rece pe deasupra, Delta este cel mai tanar pamant european si pana ajunge la maturitate are timp sa-si dezvolte sistemul imunitar. Daca mai apuca...

miercuri, iulie 23, 2008

Jurnal de calatorie

duminică, iulie 13, 2008

Ante concediu

Vineri seara, plecare din Baricade:
B: si la cat vrei sa iesim?
EU: pai pe la 8...
B: ooo la ora aia e soarele sus...prea multa lumina. eu zic la 5 sa iesim.
EU: esti sigur?
B: daaaa...suna-ma si mergem!
EU: ok
Capone: (tacere si setare viteza de croaziera la bicicleta + montare manusi)
EU: vezi ca te sun si pe tine...totusi nu cred ca la ora aia, dar oricum devreme.
Capone: tacere din nou si face ochii mari (nu mai este nevoie de iluminare stradala, de aici concluzionez lipsa farului de la bicicleta)...totusi sa nu fie prea devreme!
EU: nuuuuu...stai linistit.
Sambata dimineata, ora 8. Sun pe domnul B...nimic. Sun pe Capone, raspuns ca din fundul butoiului un "daaaa..." urmat de un plescait din gura (si sigur nu era Maya)...
EU: hai bre te-ai trezit? hai ca vin sa te iau!
Capone: ho sa ma spal pe ochi (de parca ar fi avut vreo importanta) si sa ma pregatesc (moral, stiu...)
Dupa alte indicatii telefonice demne de un GPS ultraperfomant, ajung si-l ridic de la locul cu pricina si ajungem (intre timp mai dau cateva telefoane la domnul B, care bineinteles nu raspunde) in parcul IOR. Nimic special in afara de caldura si vegetatia acvatica in exces, prin care unii mitici se balaceau de zor. Ne asezam alene la o cafea la singura terasa deschisa la ora aia, discutam, punem bazele unei strategii (imi place cum suna) si dupa vreo ora si ceva ne urnim spre...pozat. In afara de ratele energetice, nimic special in pacul cu pricina. Poate doar niste terenuri de sport pt copii si cateva persoane facand gioching...Totusi noi ne-am delectat cu ratele :)
PS: a, si sa nu uit...el e Vasile.

miercuri, mai 14, 2008

Google drive

Plecare sambata dimineata din Bucuresti spre Peceneaga, un satuc din judetul Tulcea. Inceputul e promitator, prietenul aflat in spatele masinii mele imi tot dadea flash-uri (nu Nikon nici Canon, nici pe departe Pentacs...), opresc imediat ce ies din parcarea care seamana tot mai mult cu o jungla, si constat: PANA! Pana mea...pune roata de rezerva, fugi la vulcanizare si gata de drum. Autostrada, o incantare. Viteza si Robert Plant pe CD. Si uite asa dupa niste tigari fumate (ca doar nu aruncate) si o cutie de bou rosu, ajung in Fetesti. Proaspatul GPS de abia astepta sa ma indrume. Il deschid, setez destinatia si GO...numai ca el stia alt drum, drum de care am fost avertizat ca fata de transeele din 1918 arata un piiic mai bine. Nu am ajuns pe acolo dar sunt convins ca pe marginea drumului sunt nenumarate pancarte pe care troneaza textul: AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRA!!!. Pai da ca desteptii astia de japonezi nu au inventat GPS-uri care sa stie sa citeasca si calitatea drumului, el iti arata doar cel mai scurt drum, nu conteaza ca din senin te trezesti cu un sant ce traverseaza soseaua, si culmea, insotit de o alta pancarta cu anuntul "ocolire 30km". Hm, ce zici de asta?!
Si sa ma intorc la ruta fara suprize surprize. Ma vad nevoit sa setez destinatia din sat in sat, numai sa nu-mi afiseze o alta ruta pe drumul cu bucluc. Opririle lungi si dese, cheia marilor calatorii. Sarim peste detaliile despre cirezi de vaci care treceau strada fara pic de respect fata de legile rutiere, carduri de gaste si sa nu uitam babutele care stau mai slab cu auzul.
Destinatia am gasit-o mai mult decat primitoare. 80% din alimentatia mea a constat in ceapa verde, branza de oaie (Jiji ar fi gelos acum) si paine proaspata. Daca as incerca combinatia asta in Bucuresti cred ca m-ar lua cu ameteli financiare si stomacale.
Mai jos pozele facute in minutele in care nu a plouat si nu am baut bere si nu am jucat Rummy si nu am dormit si nu am mancat si nu m-am ofticat ca nu mi-am luat lanseta cu mine la Dunare ca asa mai sareau avatii...