B: si la cat vrei sa iesim?
EU: pai pe la 8...
B: ooo la ora aia e soarele sus...prea multa lumina. eu zic la 5 sa iesim.
EU: esti sigur?
B: daaaa...suna-ma si mergem!
EU: ok
Capone: (tacere si setare viteza de croaziera la bicicleta + montare manusi)
EU: vezi ca te sun si pe tine...totusi nu cred ca la ora aia, dar oricum devreme.
Capone: tacere din nou si face ochii mari (nu mai este nevoie de iluminare stradala, de aici concluzionez lipsa farului de la bicicleta)...totusi sa nu fie prea devreme!
EU: nuuuuu...stai linistit.
Sambata dimineata, ora 8. Sun pe domnul B...nimic. Sun pe Capone, raspuns ca din fundul butoiului un "daaaa..." urmat de un plescait din gura (si sigur nu era Maya)...
EU: hai bre te-ai trezit? hai ca vin sa te iau!
Capone: ho sa ma spal pe ochi (de parca ar fi avut vreo importanta) si sa ma pregatesc (moral, stiu...)
Dupa alte indicatii telefonice demne de un GPS ultraperfomant, ajung si-l ridic de la locul cu pricina si ajungem (intre timp mai dau cateva telefoane la domnul B, care bineinteles nu raspunde) in parcul IOR. Nimic special in afara de caldura si vegetatia acvatica in exces, prin care unii mitici se balaceau de zor. Ne asezam alene la o cafea la singura terasa deschisa la ora aia, discutam, punem bazele unei strategii (imi place cum suna) si dupa vreo ora si ceva ne urnim spre...pozat. In afara de ratele energetice, nimic special in pacul cu pricina. Poate doar niste terenuri de sport pt copii si cateva persoane facand gioching...Totusi noi ne-am delectat cu ratele :)
PS: a, si sa nu uit...el e Vasile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu